PARALIZIE FACIALA. TRATAMENT PARALIZIE FACIALA

Etiologia paraliziei faciale este multipla, cele mai frecvente fiind: paralizie faciala Bell (idiopatică),traumatismele (inclusiv cele intrapartum), iatrogenă și mai puțin frecvent :neoplazică, infecțioasă, metabolică, toxică. Înaintea oricărei forme de tratament,evaluarea pacientului cu paralizie faciala și determinarea etiologiei este obligatorie, aceasta determinând conduita terapeutică adecvată. Evaluarea inițială a pacientului cu paralizie faciala cuprinde investigații imagistice (CT rezoluție înaltă, RMN cu substanță de contrast),studii electrofiziologice (MST-test de stimulare maximală, NET-timp de excitabilitatenervoasă, ENog-electroneuronografie, EMG-electromiografie) și măsurători obiective ale mișcărilor faciale. Tratamentul este complex, îndelungat iar rezultatele lui depind în primul rând de etiologie dar și de severitatea paraliziei (parțială,completă), timpul de la instalare, precum și caracteristici intrinseci ale pacientului(vârstă, comorbidități, complianță).Tratamentul medical vizează protecția globului ocular prin utilizarea de lacrimi artificiale, unguente și coliruri, suplimente alimentare cu viză de regenerarenervoasă, fiziokinetoterapie.Tratamentul chirurgical este luat în considerare din momentul în care nu maiexistă potențial de recuperare (12-24 luni fără semne de regenerare nervoasă)existând o gamă largă de opțiuni fiecare cu avantaje și limitări: repararea nervoasă(sutură, grefă, cross-over nerv cranian XII-VII, XI-VII),

images-150x150reanimare facială dinamică prin transpoziție musculară locală, transfer liber neurotizat sau reabilitare statică.Alte intervenții adjuvante sunt folositoare mai ales la protejarea ochilor prin corecția lagoftalmiei și/sau ectropionului (tarsorafie, cantoplastie laterală/medială),montarea unei greutăți de aur sau platină pentru coborârea pleoapei superioare.Repararea nervoasă se tentează doar atunci când musculatura ce urmează a fi reinvervată mai prezintă potențial contractil. Se poate realiza extratemporal sau intracranian, oferind rezultate superioare celorlalte metode atunci când reinervarea propriu-zisă are loc, însă vizibile după o perioadă mai lungă de timp (6-24 luni).Reanimarea dinamică se poate realiza prin transpoziție de mușchi temporal la nivelul m. orbicular al buzelor, de m. maseter sau m. digastric. Cel mai frecvent se utilizează transpoziția m. temporal. Aceasta are ca scop îmbunătățirea simetriei comisurilor bucale și restabilirea zâmbetului voluntar. Același mușchi poate fi utilizat și pentru reanimarea pleoapei superioare dar cu un aspect estetic mai puțin satisfăcător. Este necesară kinetoterapie specifică pentru ca pacientul să dobândească control și coordonare (pentru un zâmbet simetric) asupra mișcării voluntare de contracție a mușchiului transpoziționat.Paralizia facială este o afecțiune complexă atât în ceea ce privește structurile afectate cât mai ales în reabilitarea acestora. De aceea așteptările pacientului trebuie să fie cât mai realiste și variantele de tratament să fie cât mai bine explicate și înțelese. Obținerea unei simetrii faciale și redobândirea mișcărilor voluntare esențiale atât din punct de vedere funcțional dar și estetic și social este posibilă doar în urma eforturilor echipei medicale și mai ales ale pacientului

Pentru detalii suplimentare si programari consultatii  contactati:

Dr.Eugen Turcu, medic primar chirurgie plastica,Doctor in medicina

cats1CLINICA ZONE MEDICAL ESTET

TEL : 021.334.00.80        0761640626
www.chirurgie-estet.ro